Perna cu vise...

Publicat de PicSie , marți, 26 octombrie 2010 12:39



S-antâmplat undeva pe la apus...
Visam sub nori grei de mătase, 
Sub un cer roşiatic de pe valuri scurs
Printre ramuri eterne de foioase.

Băncile reci şi goale le-am ocolit...
Ţi-am aşteptat zâmbetul să mă îmbrăţişeze
Şi-n loc de visare-am răscolit
Furtuni ce-au început să sângereze.

Ochii mi i-ai deschis cu-o rază de soare...
Şi am părasit acel univers cu pagini scrise
În care am notat rânduri întregi cu răbdare
Şi le-am lăsat aici, lângă perna mea cu vise...

Umbrelă pentru doi.

Publicat de PicSie , sâmbătă, 24 iulie 2010 04:17

Priveşti cum se rup zorile
Ştiind că nu-i doar roua ce îmbrăţişează florile
Nimeni nu te-ajută
În schimb, toţi te-nfruntă
Te-ascunzi printre ploi
Şi aştepţi livid...
O umbrelă pentru doi.

Back in business.

Publicat de PicSie , joi, 15 iulie 2010 14:26

M-am întors.
Atât spun deocamdată.

Fără rost.

Publicat de PicSie , joi, 24 iunie 2010 03:59

Ştii, poate chiar nu mai are rost.
Poate ar trebui să ne lăsăm să cădem în degringoladă, şi să mergem desculţi prin mizeria vorbelor unor persoane, fără să ne pese că ne vom murdări.
Dar când ţi-a mai rămas respectul de sine, atunci ce faci?
Cum Doamne Iartă-mă o rezolvi şi pe asta?
Nu că n-ar fi un lucru bun...

Clipe-ntr-un buchet

Publicat de PicSie , vineri, 18 iunie 2010 14:18

Zăbovesc încă un buchet de clipe între două lumi.  Plec fără aripi să mă scald în azur.  Numai de-aş avea o harpă. 
Să-ţi cânt ceva? 
Sau doar să-ţi zâmbesc?
A, vrei să-mi strângi palmele între ale tale?  Sau doar să-mi culegi ploi din privire? Mai bine, nu. Dă-mi puţin oxigen...
Să nu mă înec în oceanul ochilor ce mă cuprind cu câte-un refren.

Nimeni.

Publicat de PicSie , luni, 14 iunie 2010 10:32

E ca în zilele alea pe care le iroseşti pur şi simplu.Precum o legumă. Cu o pereche de căşti ce atârnă conectate la vreun telefon, mp3, mp4, ipod sau mai ştiu eu ce, te laşi dusă de versuri, de ritm, de mesaj.

Cu o ceaşcă de cafea pe noptieră care adesea te îmbie să-i simţi savoarea iar şi iar.
Mai tragi cu ochiul pe fereastră. Observi lumea cu un ochi critic, dar nepăsător. 
Şi mai e şi o caniculă ce te împiedică să respiri adânc şi tragi în tine acea gură de aer de care ai nevoie.
Ăm..unde-s prietenii? Nu mai sunt...
Dar.. au fost vreodată?
Asta mă doare cel mai tare.

Kind of feeling the  song these days :



The part where the end starts.

Publicat de PicSie , luni, 7 iunie 2010 13:27

Aroma cafelei inunda holurile goale şi reci.
Le tortura.Le înfierbânta.
Trecea prin perdele, iar parfumul rămânea impregnat în lămpi.
Scălda pernele în miros de boabe coapte, schimba aşternuturile printr-o adiere.
Cafeaua de dimineaţă?
Nu, tu. 
Fără zahăr.
Tu eşti cafeaua mea...


Aiureli pe bază de iluzii.

Publicat de PicSie , miercuri, 26 mai 2010 14:20

Poate că am trecut peste abstractizările tale.
Cine eşti tu?Tu?Nici nu te cunosc.Nu ştiu despre cine vorbesc.Nu ştiu despre ce vorbesc.
Dar voi vorbi în continuare.
De ce?
Despre ce voi vorbi în continuare?
Cuvinte vechi.
Fluturi morţi de pe acoperiş se sting încet sub privirea frunzelor de nuc de lângă.
Ce fluturi?Ah, deja morţi?
Deja cad de pe acoperiş?
Doar petale negre.
Sub un maldăr de secrete antice s-au ascuns abject văpăi din ochii tăi.
Nu m-ai fermecat.Nu de data asta.
Pe cine să mai farmeci, dacă nu ai prins între gheare decât o umbră cu miros de cafea proaspătă?O siluetă albă cu chipul între puful unui pui de pernă?
Şi n-am visat.
Stai.
E deja timpul?Ce timp?
Taci şi vorbeşte-mi răspicat.Nu, prostii.
Mai bine vorbeşte doar răspicat şi taci.
E perfect.

------